se împing fragmentele osoase care au perforat pielea;
se fixează focarul de fractură, pentru a preveni mişcarea fragmentelor osoase în timpul imobilizării membrului, în atele care să fie destul de lungi pentru a prinde articulaţia de deasupra şi cea de dedesubtul focarului de fractură;
se imobilizează fractura cu feşe sterile.
prin ridicare;
prin tragere;
prin împingere.
suficient de lungi pentru a acoperi în întregime atât zona de deasupra, cât şi cea de sub fractură;
rigide;
uşoare.
numai în unităţi medicale, folosindu-se instrumente speciale;
la locul accidentului, prin intervenţii specifice;
indiferent unde, dacă victima suportă această intervenţie.
aplicarea unor comprese reci pe frunte şi bandajarea părţilor lovite;
observarea respiraţiei şi a circulaţiei sanguine şi aplecarea capului către bărbie;
bandajarea fracturii deschise, deschiderea căilor respiratorii dacă se impune şi culcarea victimei pe o targă plană pentru transport.
orice mijloc de transport, dacă se deplasează în direcţia unei unităţi sanitare;
mijloacele de transport cu platformă (furgonete, camioane), chiar dacă au viteze de deplasare mai mici;
autoturismele, întrucât asigură confort şi rapiditate în deplasare.
dezbrăcate rapid de haine, după stingerea flăcărilor;
transportate urgent la o unitate medicală;
spălate, bandajate şi apoi transportate la cea mai apropiată unitate sanitară.
victimele conştiente sunt sfătuite să nu se mişte, iar degajarea acestora trebuie să se realizeze cât mai repede şi numai de către echipaje specializate;
degajarea victimelor trebuie să se realizeze cât mai repede, prin orice mijloace;
se administrează calmante victimelor care sunt conştiente.
protejează împotriva infectării rănii;
opreşte hemoragia;
scade tensiunea arterială.
sub mandibulă;
lângă ureche;
pe partea laterală a epiglotei (Mărul lui Adam), în scobitura dintre trahee şi muşchii gâtului.